Lecţia despre cub

Se ia o bucată de piatră,

se ciopleşte cu o daltă de sânge,

se lustruieşte cu ochiul lui Homer,

se răzuieşte cu raze

până cubul iese perfect.

După aceea se sărută de numărate ori cubul

cu gura ta, cu gura altora

şi mai ales cu gura infantei.

După aceea se ia un ciocan

şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.

Toţi, dar absolut toţi zice-vor:

- Ce cub perfect ar fi fost acesta

de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!

Nichita Stanescu

N-ai Să Vii

N-ai sa vii si n-ai sa morti

N-ai sa sapte între sorti

N-ai sa iarna, primavara

N-ai sa doamna, domnisoara.

Pe fundalul cel albastru

din al ochiului meu vast

meteor ai fost si astru

si incest ai fost, prea cast.

Uite-asa ramânem orbi

surzi si ciungi de un cuvânt.

Soarbe-ma de poti sa sorbi

“S” e rece azi din sunt.

Nichita Stanescu

A Cumpara Un Caine

A venit îngerul si mi-a spus:

- Nu vrei sa cumperi un câine?

Eu nu am fost în stare sa-i raspund.

Cuvintele pe care i le-as fi putut striga erau

latratoare.

- Nu vrei sa cumperi un câine?

m-a întrebat îngerul, tinând în brate

inima mea

latratoare,

dând din stânga ca dintr-o coada.

- Nu vrei sa cumperi un câine?

m-a întrebat îngerul

în timp ce inima mea

dadea din sânge ca dintr-o coada.

Nichita Stanescu

Sete

Se dizolva în mine, încet,

chipul tau de piatra solubila

o, tu, dansînd menuet,

pururea nubila.

Ma vor bea cîndva, zeii

si vor simti în mine gustul tau,

cîndva, cînd întomnase-vor teii

de sete si de rau.

Dar înca mai ninge,

înca mai ninge

cu tine în mine ramîn înghetat

…suava meninge

si somn tulburat.

Nichita Stanescu